Freelo

Freelo reprezintă provocare – provocarea naturii, legile fizice, limitările tehnice și, cel mai important, provocarea și explorarea limitelor cuiva. Pentru arhitecți, cea mai mare provocare a fost aceea de a exprima „freelosophy” prin arhitectură. Având în vedere caracterul internațional al proiectului, a trebuit să ne imaginăm un design care să devină sinonim cu brandul, o marcă care putea fi recunoscută de toată lumea. Astfel, proiectul poate fi replicat și reinterpretat în diverse locuri de pe glob și, în continuare, își poate păstra identitatea.
Cea mai mare clădire este cea care găzduiește piscina semiolimpică și zona interioară de surfing. Un cadru structural format din stâlpi de beton și grinzi metalice definesc acest spațiu prismatic închis de pereți cortina transparenți. Acoperișul spectaculos poate fi admirat din interior deoarece toate elementele sale structurale au fost lăsate vizibile. O rețea elaborată de cuburi metalice suspendate pe un cadru de oțel devine o a doua piele a volumului, separându-l de exterior.
Modulele preiau întreaga clădire, transformând-o și modelându-i silueta. Modelul astfel generat nu numai că creează un efect ludic care adaugă dinamism volumului, dar definește și identitatea clădirii, transformând-o într-un reper. Sistemul asemănător LEGO cu module teselate poate fi replicat în orice altă locație, devenind astfel simbolul complexului.
Restaurantul gourmet și hotelul de tip boutique sunt situate într-o clădire mai mică, definită de un design diferit. De data aceasta volumul ia o formă mai organică cu margini curbate care permit vizitatorilor să observe în aer liber de oriunde s-ar afla.
Ultima clădire care găzduiește tunelul vertical de vânt a adus cele mai multe probleme din cauza problemelor tehnice pe care le implică și a faptului că este prima clădire de acest fel din România. Pentru a încorpora motorul, infrastructura coboară până la 21 m sub pământ.